Little Shakespeare all alone...

Atâtea suflete tinere și-au luat zborul ca niște păsări sălbatice, lăsând în urmă doar strigătul ce se aude în ecou. Plini de viață, și-au găsit sfârșitul pe stradă, plutind în apă sau pe patul unui spital. Mult prea frumoși, mult prea tineri.
Parcă ți se rupe sufletul când le vezi unora privirile împăcate cu moartea, ridicând întrebător umerii și zicând "Asta e! Viața merge înainte.", iar tu ai vrea să fi în locul lor, să arunci de pe ei asuprirea Sfârșitului. Ochi ce altădată au sclipit voioși, bucurându-se de viață, acum ochi în care speranța e amăgitoare.
Cu toții știm ce ne așteaptă, nu ne e frică. Însă când vezi cum cineva se stinge sub privirile tale, sentimentul de curaj dispare și o voce mică în capul tău spune "De fapt, chiar mi-e frică.".

Little Shakespeare all alone
Sat so sad on silverstone
With the pen in his hand,
Thinking how he might end.

But a Lady came along
Singing a lovely bedtime song,
An ancient lullaby,
About things that never die.

And so he listened to the Miss,
Longing for her kiss,
Longing for her touch
"Oh, she`s so beautiful to watch!"

Staring in Her white eyes,
Forgot how the time flies,
Then she opened her mouth,
The boy not knowing what she was talking about.

"Come with me, you peacefull child,
You may rest against my shoulder
And although your soul just died,
You will not grow older."

He felt like running away,
But by the end of the day,
No little Shakespeare all alone,
Sat so sad on the silverstone,
Because there was a Lady,
Who offered him safety.