Summer is here...but so are exams.

     

Probabil că e trecut de ora mea de culcare. Dar e vară, cui îi mai pasă la ce oră trebuie să ne trezim, amețiți și cu cearcăne în timp ce târșăim picioarele până în baie, unde începe rutina zilnică de dimineață? Cui îi mai pasă dacă va pierde autobuzul sau va întârzia la prima oră, la care colegii noștri pe jumătate adormiți stau cu capul sprijinit în mâini, încercând să pară atenți la ce predă profesorul, la rândul lui sătul?
Trebuie însă să menționez că deși a trebuit să-mi iau adio de la unii dintre cei mai frumoși, buni și extraordinari oameni cu care am petrecut opt ani într-o sală de clasă, m-am bucurat oarecum că s-a sfârșit chinul orelor de mate la care trebuia să dăm teze, fie că ne plăcea sau nu. Ce să mai spun de orele de fizică sau chimie? Distractiv, într-adevăr (vă rog să observați sarcasmul).
Să fiu sinceră, a fi în prag de examen și a fi nevoit să studiezi cât e ziua de lungă nu e cel mai plăcut mod de a-ți începe vara, dar nu mă plâng. Am momente în care mă panichez din cauză că problema la matematică care părea simplă s-a transformat într-o salată de cifre și litere, sau că versurile unei poezii nu au o semnificație anume iar eu trebuie să identific mesajul transmis. Dar există momente, (rare, ce-i drept) în care stau cu pixul în mână, foaia imaculată și meditez asupra faptului că de fapt mă doare-n cot de nota finală.
Cel mai atroce mod de a chinui un elev sau student, este de a-l pune să învețe pentru 3 examene (care au loc peste 8 zile, pentru ca așteptarea să fie cât mai atroce) tocmai când vara a început.
Acum că mi-am sacrificat cam douăzeci de minute din timpul meu pentru studiat, cred că voi apuca nenorocitele alea de foi de matematică și voi rezolva trei dintre ele.